marți, 21 septembrie 2010

Accesarea fondurilor nerambursabile europene fără prevenirea fraudelor- la un pas de catastrofă

În situaţia de criză, în care se află la momentul de faţă România, accesarea fondurilor europene nerambursabile devine una din cele mai importante surse de revitalizare a activităţii întreprinderilor. Astfel, unii antreprenori, convingându-se că întrunesc criteriile de eligibilitate, iniţiază procedura de scriere a proiectelor şi depunere a dosarelor la autorităţile respective în scopul obţinerii finanţărilor europene.
Este salutabil acest lucru, cu atât mai mult că din cei 30 miliarde euro pe care ni-i oferă gratuit Europa până în anul 2013, am absorbit doar 7%, după cum afirmă autorul articolului „Europa ajută, dar nu bagă în traistă”.  
O problemă acută însă rămîne a fi faptul ,că gestionarea fondurilor europene se verifică în timp. Astfel, în cazul stabilirii unor nereguli sau fraude, banii urmează a fi integral rambursaţi Uniunii Europene. Spre exemplu,  din 211 proiecte pe care le-a avut România pe programul SAPARD,  care vizau industria cărnii şi producţia de ouă, 62 sunt suspecte de fraudare. Fraudele constau în fals în facturi, selecţii de oferte formale, în sensul că nu au fost 3 competitori în mod real, manipularea procedurilor de achiziţii. Pentru 17 dintre proiecte în sumă de 12,75 milioane de euro, banii trebuie returnaţi.
În sensul Regulamentului (CE) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, termenul „neregulă” reprezintă un concept larg şi acoperă atât neregulile intenţionate, cât şi pe cele neintenţionate comise de operatorii economici.
Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2988/95  defineşte „neregula” ca:
„orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate”.
Convenţia încheiată în temeiul articolului K.3 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene, privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene  defineşte „frauda”, din punct de vedere al cheltuielilor, ca pe orice act sau omisiune intenţionată legată de:
- utilizarea sau prezentarea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete, care are ca efect deturnarea sau reţinerea incorectă de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele gestionate de Comunităţile Europene sau în numele acestora;
- nedezvăluirea de informaţii şi încălcarea unei obligaţii specifice, cu acelaşi efect;
- utilizarea improprie a acestor fonduri în alte scopuri decât cele pentru care au fost iniţial acordate
Prin urmare, componenta de înşelăciune intenţionată este cea care deosebeşte frauda de termenul mai general de „neregulă”.
În contextul dat este evidentă necesitatea stabilirii unei viziuni clare antifraudă atît la etapa scrierii proiectului, cât şi în fazele ulterioare de implementare cu aplicarea măsurilor eficiente de prevenire a fraudelor .

luni, 20 septembrie 2010

CUM SĂ PREVENIM FRAUDAREA BUSINESSULUI


Deseori oamenii de afaceri cred că cea mai eficientă metodă de luptă cu fraudele din firmă este depistarea şi pedepsirea celor care le comit. Desigur, nimeni nu pune la îndoială rolul pedepsei în evitarea fraudelor. Însă este aceasta cea mai eficientă metodă?
Pentru a răspunde la întrebare trebuie să luăm în consideraţie următorii factori:
·       depistarea şi documentarea fraudelor necesită cunoştinţe şi abilităţi speciale în domeniu;
·       dacă aţi şi prins hoţul de mînă, este foarte mare riscul ca el ulterior să trecă în ofensivă şi să solicite restituirea prejudiciului moral cauzat prin intermediul instanţei de judecată. Luînd în consideraţie aşa momente ca prezumpţia nevinovăţiei, necesitatea acumulării şi prezentării probelor în judecată doar de către organele abilitate şi mulţi alţi factori legaţi de pierderea valorii probelor, situaţia Dstră poate deveni destul de critică;
·       cazurile scoase la iveală reprezintă doar o mică parte din numărul total de fraude comise, care cauzează atît pierderi directe, cît şi indirecte;
·       restituirea pagubei pe care aţi suportat-o în urma fraudei poate fi destul de anevoioasă, uneori necesitînd resurse echivalente sau mai mari ca însăşi prejudiciul comis.
Analizînd cele expuse, ne convingem că mult mai eficient ar fi să prevenim fraudele, dar nu să luptăm cu ele post- factum. Însă în mediul de afaceri persistă opinia, precum că crearea şi menţinerea unui sistem de prevenire  a fraudelor necesită investiţii colosale. Aşa este oare în realitate?
Desigur, crearea unui sistem eficient antifraudă poate duce la cheltuieli suplimentare considerabile. Aceasta se întîmplă cînd companiile se străduie să elimine toate posibilităţile de furturi din partea angajaţilor, investind o bună parte din bani pentru tehnologii şi metode avansate în domeniu.
Însă nu totdeauna firmele pot să-şi permită cheltuirea banilor mulţi pentru prevenirea fraudelor, aceasta mai cu seamă referindu-se la întreprinderile mici. Totodată, există căi simple şi eficiente care permit proprietarilor să-şi protejeze afacerile fără a investi sume mari de bani care, deşi aparent sunt binecunoscute şi considerate obligatorii, de multe ori sunt ignorate.
În continuare sunt prezentaţi 10 paşi care urmează să-i întreprindeţi pentru a evita pierderi colosale în viitor.
1.    Înarmaţi-vă cu cunoştinţe despre posibilile fraude. Trebuie să vă formaţi o înţelegere clară despre faptul cum pot fi comise fraudele şi cine le poate comite, dacă doriţi să preveniţi fenomenul respectiv.  Aceasta înseamnă că este necesar să studiaţi oportunităţile şi factorii de motivaţie care favorizează comiterea fraudelor, precum şi metodele de bază de prevenire.
2.    Selectaţi cu pecauţie angajaţii. În societate există o categorie de oameni predispuşi spre comiterea fraudelor. Este deosebit de important să evitaţi angajarea celora care vă pot fura în viitor. Pentru aceasta examinaţi minuţios fiecare candidat la angajare, atrăgînd o deosebită atenţie trecutului acestora. Chiar şi dacă caracteristicile în scris de la locul precedent de muncă sunt pozitive, găsiţi posibilităţi să discutaţi cu oamenii care cunosc de mult timp angajatul pentru a evita posibile dezamăgiri.
3.    Întrebaţi-vă cum poate fi comisă frauda. Priviţi de pe poziţia angajaţilor la procesele şi operaţiunile care au loc în firmă. Încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări: Există posibilităţi evidente pentru furturi şi fraude? Provoacă neajusurile din procesul de lucru posibilităţi uşoare de furt? Sunt supravegheate destul de bine zonele cu risc de fraudă?
4.    Educaţi la angajaţi spiritul intoleranţei faţă de fraudă. Cei mai mulţi salariaţi nu au venit în contact cu frauda la locul de muncă, sau pur şi simplu nu au ştiut că au fost în contact cu frauda. Dacă angajaţii vor înţelege pericolul fraudelor şi vor cunoaşte în linii generale simptomele lor prealabile, ei vă vor ajuta să soluţionaţi aceste probleme în companie. Sfatul de la angajat este una dintre modalităţile cele mai frecvente ca frauda să fie detectată. Oferiţi angajaţilor instrumente pentru a vă ajuta să preveniţi şi să depistaţi fraudele.
5.    Implicaţi-vă. Una dintre cele mai frecvente greşeli comise în business constă în neimplicarea proprietarilor. Deseori aceştia se implică întru totul în vînzări şi procesul de marketing, lăsînd responsabilitatea financiară pe seama contabililor sau managerilor. Dacă procedaţi aşa- sunteţi pe calea sigură spre catastrofă. Patronul firmei trebuie să se implice cu regularitate în controlul resurselor materiale şi financiare, iar în aşa mod angajaţii vor cunoaşte că acestea sunt supravegheate cu stricteţe. Studiaţi dispoziţiile de plată, cu regularitate examinaţi cheltuielile pentru a fi sigur că ele sunt corecte şi fiţi conştient de ceia ce se întîmplă cu banii Dumneavoastră.
6.    Creaţi politici şi proceduri eficiente. Procedurile proactive de prevenire reprezintă esenţa controluli intern. Dacă este importantă respectarea regulamentelor curente în organizaţie, atunci  şi prevenirea fraudelor devine importantă. Pentru asigurarea efectului maxim, personalul angajat în controlul intern trebuie să fie implicat în procedurile de dezvoltare a procedurilor de control. Cei mai experimentaţi în domeniul fraudelor pot propune şi cele mai valoroase metode de control. Totodată reţineţi, că controlul efficient nu necesită resurse costisitoare pentru creare şi implementare.
7.    Elaboraţi şi implementaţi Codul de conduită. Instituirea Codului etic este un pas important pentru companiile de orice nivel. Dar nu este suficientă doar elaborarea acestui Cod, mult mai important este să vă asiguraţi ca cerinţele acestuia sunt pe înţelesul angajaţilor şi este posibil de a fi respectate. În linii generale, Codul etic trebuie să conţină următoarele elemente: îndrumări privind comportamentulcomise.
8.    Securitatea fizică. Chiar şi pentru firmele mici, montarea unei alarme şi înscrierea la un serviciu de monitorizare al unei companii de securitate reprezintă costuri nesemnificative faţă de prejudiciile ce pot fi aduse de o eventuală fraudă.
9.    Creaţi inspecţia internă şi controlul intern. Controlul intern este o componentă importantă a managementului dintr-o companie şi organizaţie. Acesta cuprinde planuri, metode şi proceduri folosite pentru a îndeplini misiunile, a atinge scopurile şi obiectivele şi, în acest fel, să susţină un management performant. Controlul intern este prima linie în prevenirea şi detectarea erorilor şi fraudelor, în apărarea şi conservarea activelor companiei. Controlul intern ajută managerii să obţină rezultatele dorite şi asigură că instrumentele de planificare şi proiectare strategică sunt bazate pe realitate, iar măsurile pentru îndeplinirea obiectivelor sunt aplicate în practică. Controlul intern respectă principiul eficienţei, asta însemnând că trebuie să fie minimal, să vizeze acele procese şi operaţiuni de maximă importanţă şi maxim impact în caz de disfuncţii, să se bazeze pe un număr mic de indicatori şi parametrii care să fie măsuraţi la perioade prestabilite.
10.           Realizaţi un plan bine fundamentat de reacţie la activitatea frauduloasă.
După cum am menţionat la începutul articolului, persoanele care au comis fraude trebuie să fie pedepsite. Legislaţia prevede diverse forme de pedeapsă, însa pentru oamenii de afaceri mult mai importantă devine nu atât pedeapsa în sine, cât restituirea prejudiciului material cauzat. Existenţa unui plan prealabil de reacţionare la posibilile fraude nu numai că va contribui la depistarea şi pedepsirea persoanelor care au comis fraude şi la restituirea pagubelor materiale, dar şi la coordonarea eforturilor în vederea eliminării factorilor care au favorizat comiterea acestor fapte.
Cele zece elemente nu abordează în mod exhaustiv problematica prevenirii fraudelor, dar cel puţin reprezintă un minim necesar. Sunt convins că alţi specialişti în domeniu vor putea indica şi alte norme la fel de importante. Dar dacă ignorăm vreuna dintre aceste „directive”, este cazul să ne reanalizăm serios poziţia pe care o avem cu privire la securitatea împotriva fraudelor.

Misiunea

Prezentul blog este un instrument de relatare a metodelor de prevenire a fraudelor din mediul de afaceri.