În situaţia de criză, în care se află la momentul de faţă România, accesarea fondurilor europene nerambursabile devine una din cele mai importante surse de revitalizare a activităţii întreprinderilor. Astfel, unii antreprenori, convingându-se că întrunesc criteriile de eligibilitate, iniţiază procedura de scriere a proiectelor şi depunere a dosarelor la autorităţile respective în scopul obţinerii finanţărilor europene.
Este salutabil acest lucru, cu atât mai mult că din cei 30 miliarde euro pe care ni-i oferă gratuit Europa până în anul 2013, am absorbit doar 7%, după cum afirmă autorul articolului „Europa ajută, dar nu bagă în traistă”.
O problemă acută însă rămîne a fi faptul ,că gestionarea fondurilor europene se verifică în timp. Astfel, în cazul stabilirii unor nereguli sau fraude, banii urmează a fi integral rambursaţi Uniunii Europene. Spre exemplu, din 211 proiecte pe care le-a avut România pe programul SAPARD, care vizau industria cărnii şi producţia de ouă, 62 sunt suspecte de fraudare. Fraudele constau în fals în facturi, selecţii de oferte formale, în sensul că nu au fost 3 competitori în mod real, manipularea procedurilor de achiziţii. Pentru 17 dintre proiecte în sumă de 12,75 milioane de euro, banii trebuie returnaţi.
În sensul Regulamentului (CE) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, termenul „neregulă” reprezintă un concept larg şi acoperă atât neregulile intenţionate, cât şi pe cele neintenţionate comise de operatorii economici.
Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2988/95 defineşte „neregula” ca:
„orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate”.
Convenţia încheiată în temeiul articolului K.3 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene, privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene defineşte „frauda”, din punct de vedere al cheltuielilor, ca pe orice act sau omisiune intenţionată legată de:
- utilizarea sau prezentarea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete, care are ca efect deturnarea sau reţinerea incorectă de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele gestionate de Comunităţile Europene sau în numele acestora;
- nedezvăluirea de informaţii şi încălcarea unei obligaţii specifice, cu acelaşi efect;
- utilizarea improprie a acestor fonduri în alte scopuri decât cele pentru care au fost iniţial acordate
Prin urmare, componenta de înşelăciune intenţionată este cea care deosebeşte frauda de termenul mai general de „neregulă”.
În contextul dat este evidentă necesitatea stabilirii unei viziuni clare antifraudă atît la etapa scrierii proiectului, cât şi în fazele ulterioare de implementare cu aplicarea măsurilor eficiente de prevenire a fraudelor .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu