Care persoane comit fraude în interiorul companiei? La această înterebare găsim răspunsul în manualul „Înţelegerea delapidărilor săvârşite de angajaţi la locul de muncă” de Joseph R. Dervaes. Conform opiniei autorului manualului în cauză, care are o experienţă de mai mult de 42 ani în diverse servicii de audit din SUA, în interiorul organizaţiei comit fraude persoanele de încredere.
Persoana de încredere este indispensabilă de organizaţie şi atunci când săvârşeşte frauda este prezent efectul cameleonului, transformându-se peste noapte din persoană onestă în necinstită. Uneori schimbările au loc deosebit de rafinat prin perfecţionarea de către acest individ al locului său de muncă. El deja nu mai este cel care a fost înainte, dar datorită poziţiei sale- cheie în organizaţie, nimeni nu observă acest lucru. Asemenea unui cameleon, el se contopeşte cu mediul înconjurător pentru a nu fi depistat şi devine un adevărat coşmar pentru companie.
Atunci când persoana de încredere începe să delapideze resursele organizaţiei, el se află şi în poziţia care-i permite să manipuleze datele contabile pentru a evita să fie depistat, profitînd de această situaţie pe parcursul unei perioade îndelungate de timp.
Majoritatea angajaţilor care deturnează fondurile angajatorului său acţionează de unul singur, fiind convins că nimeni nu cunoaşte aceast lucru. În afară de aceasta el este deştept.
Persoana de încredere la momentul angajării nu planifica să fure de la angajatorul său. Aceasta este corect pentru oamenii oneşti. Însă în cazul când organizaţia angajează o persoană necinstită, atunci situaţia este diametral opusă. Tipul respectiv imediat va începe să caute o poziţie care să-i permită accesul la fondurile firmei. În cazul când n-a fost angajat pe un asemenea post, va căuta căi să se transfere pe o poziţie care să-i asigure realizarea planurilor sale. Cea mai bună apărare de indivizii respectivi este simplă- a nu admite angajarea acestora. În aşa mod organizaţia trebuie să întreprindă toate măsurile posibile de studiere a trecutului candidaţilor la angajare, în scopul evitării cel puţin al angajării persoanelor condamnate pentru sustrageri de bunuri.
Dar cum rămâne cu persoanele oneste? Trebuie organizaţia să se îngrijoreze de acestea? Răspunsul este afirmativ, dar nu în aşa măsură ca faţă de cele neoneste. Problema reală constă în aceia că companiile deseori scapă din vedere acest lucru. Angajatul nu începe imediat să sustragă bunurile. Dar după o anumită perioadă de timp el observă neajunsurile din sistemul de control intern în aria sa de responsabilităţi. Acestea pot să-l tenteze de la început să dirijeze situaţia, necătând la faptul că nu are abilităţile respective. Ca rezultat, ia o decizie inprudentă şi începe să profite de situaţie în scopuri personale. Aceasta este începutul fraudei.
În situaţia de faţă soluţia constă în perfecţionarea continuă a sistemului de control intern. O altă modalitate de a face ca persoana să se abţină de la comiterea fraudelor constă în stabilirea politicilor companiei ca angajaţii să-şi ia anual concedii, iar în locul lor să fie plasate alte persoane care să îndeplinească integral atribuţiile acelora. Deasemenea, pot fi organizate trainiguri de învăţare la locurile de muncă cu cerinţa ca angajaţii să-şi schimbe reciproc poziţiile pentru o anumită perioadă de timp.
Un proverb chinez spune: „Ai încredere în alţii, dar totuşi ţine ochii deschişi”. Alt om deştept a spus: „Aţi putea fi înşelat dacă aveţi prea multă încredere, dar veţi trăi în chinuri dacă nu aveţi suficientă încredere”. Referindu-ne la prevenirea fraudelor, cel mai corect ar fi să aplicăm conceptul „Ai încredere, dar verifică”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu